Instrainarea parinteasca
Instrainarea parinteasca – Cum va fi ,,sancționat’’ părintele care își înstrăinează copilul față de celălalt părinte? În urma divorțului, sunt des întâlnite situațiile în care copilul este prins la mijloc în conflictele dintre părinții săi și în care este manipulat să dezvolte sentimente de respingere și ostilitate față de unul dintre ei.
Pentru a remedia situațiile apărute în practică, în urmă cu puțin timp a fost introdus conceptul de înstrăinare părintească în Legea 272/2004, care apără drepturile părintelui înstrăinat prin favorizarea reluării normale a legăturii acestuia cu copilul.
„Înstrăinarea părintească este o formă a violenţei psihologice prin care unul dintre părinţi, în mod intenţionat, generează, acceptă sau foloseşte o situaţie în care copilul ajunge să manifeste reţinere sau ostilitate nejustificată sau disproporţionată faţă de
celălalt părinte.”
Cum se manifestă înstrăinarea părintească?
În cele mai multe cazuri, părintele înstrăinător este chiar părintele la care copilul are stabilită locuința, care încearcă să limiteze legătura stabilită între copil și celălalt părinte pentru a-și consolida propria relație cu minorul.
Înstrăinarea părintească se produce mai ales atunci când minorului i se vorbește urât despre unul dintre părinți, încercându-se astfel a i se distorsiona imaginea față de acesta, ori în situația în care copilul nu este lăsat să își vadă părintele.
Aceste mijloace manipulatoare îi provoacă treptat copilului o stare de repulsie cu privire la părintele înstrăinat, fiind astfel afectată legătura dintre cei doi.
Ce măsuri pot fi luate dacă minorul este înstrăinat părintește?
În urma stabilirii existenței înstrăinării părintești, instanța va proceda la stabilirea unor măsuri potrivite, acordând atenție interesului superior al copilului, pentru ca legăturile dintre acesta și părinții săi să nu aibă de suferit.
În ceea ce privește stabilirea programului de legături personale, legea prevede expres să se includă în mod obligatoriu găzduirea minorului de către părintele înstrăinat și să existe întâlniri între aceștia.
Înstrăinarea părintească creează prezumţia relativă că exercitarea autorităţii părinteşti de către părintele care înstrăinează, precum şi stabilirea locuinţei copilului la domiciliul acestui părinte nu sunt în interesul superior al copilului.
Astfel, existența situației de înstrăinăre părintească reprezintă un motiv întemeiat în solicitarea de către părintele întrăinat a stabilirii locuinței copilului la acesta ori a stabilirii exercitării autorității părintești în mod exclusiv. Întrucât prezumțiile prevăzute de lege nu sunt unele absolute, trebuie să se țină cont de ansamblul tuturor factorilor determinanți, pentru a se stabili cum este în interesul copilului să se exercite autoritatea părintească.
Mai mult, instanța poate obliga părintele care săvârșește înstrăinarea părintească la plata unei penalități, cuprinsă între 20 % și 30% din venitul net lunar, dar nu mai puțin de 300 lei, potrivit art. 20 din Legea 272/2004.
Problema înstrăinării părintești este una complexă și delicată, care necesită o abordare atentă din partea unui avocat specializat în dreptul familiei.
În cazul în care vă aflați în situația descrisă, vă recomandăm să apelați la serviciile Cabinetului nostru, pentru a găsi împreună soluția potrivită!
Nici un comentariu