Suspendarea executării hotărârii privind domiciliul minorului – de ce a fost respinsă cererea formulată de părintele nerezident. Analiză din perspectiva părintelui rezident 

În litigiile privind autoritatea părintească și stabilirea domiciliului minorului, una dintre cele mai des întâlnite încercări ale părților nemulțumite o reprezintă solicitarea suspendării executării provizorii a hotărârii instanței (hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect stabilirea modului de exercitare a autorității părintești, stabilirea locuinței minorului, precum și modul de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul). Procedura este una specială și se admite doar în situații cu totul excepționale, atunci când există un risc real, obiectiv și iminent asupra copilului.

Într-o cauză recent soluționată de Tribunalul Ilfov, tatăl minorei a formulat o cerere prin care solicita suspendarea executării provizorii a hotărârii de fond care stabilea locuința minorului la mamă. Cererea tatălui a fost însă respinsă ca neîntemeiată, instanța constatând că argumentele invocate vizau în realitate fondul cauzei, și nu existența unui risc actual pentru minoră.

1. Ce a solicitat părintele nerezident?
Părintele nerezident a introdus o cerere prin care solicita suspendarea executării provizorii a hotărârii prin care Judecătoria Buftea stabilise domiciliul minorei la mamă. Argumentele acestuia au vizat: faptul că minora ar fi atașată de mediul din familia paternă; faptul că mama locuiește cu actualul soț; acuzații privind pretinse limitări ale legăturilor personale; schimbarea grădiniței.

Instanța a reținut însă că aceste argumente nu privesc riscuri imediate pentru minoră, ci sunt critici privind soluția pe fond, critici ce pot fi analizate doar în cadrul apelului, nu într-o procedură urgentă și sumară precum suspendarea.

2. Motivele pentru care instanța a decis respingerea cererii ca neîntemeiată
Tribunalul Ilfov a analizat două elemente esențiale:
a) Existența unui interes procesual actual
Instanța a stabilit că tatăl are, în teorie, interes de a formula cererea, chiar dacă hotărârea fusese pusă în executare. Suspendarea poate viza și oprirea continuării executării, nu doar oprirea inițială a acesteia.
b) Existența unor motive temeinice și a unui risc iminent pentru minoră
Instanța a arătat că: motivele invocate nu demonstrează un risc actual pentru copil; susținerile aferente cererii se confundă cu motivarea apelului, nu cu argumente pentru o procedură de urgență; schimbarea grădiniței nu mai reprezenta o problemă reală, din moment ce consimțământul fusese suplinit de către instanță; nu există indicii că minora ar fi în vreun pericol sau că stabilirea domiciliului la mamă ar genera un prejudiciu iminent.

Pe scurt: instanța nu poate suspenda o hotărâre executorie doar pentru că una dintre părți este nemulțumită de hotărârea fondului, întrucât aceste aspecte pot fi tranșate prin formularea apelului împotriva hotărârii primei instanțe.

Instanța a subliniat caracterul special al procedurii: suspendarea executării este o măsură excepțională, ce poate fi dispusă doar în situații cu adevărat grave. Or, în cauză , instanța a reținut că :„Nu se conturează elemente care să indice în mod evident că minora ar fi supusă unui risc iminent prin stabilirea domiciliului la mamă.” — Tribunalul Ilfov, Încheiere. Prin urmare, instanța a respins cererea de suspendare.

3. Scurte concluzii
Suspendarea executării hotărârilor provizorii privind minorii este o procedură excepțională, necesită motive temeinice și dovezi clare. Nemulțumirile față de soluția instanței de fond trebuie analizate exclusiv în calea de atac, nu prin suspendare.