Abuzul de drept

Conform art 14 Cod Civil, Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă, în acord cu ordinea publică şi bunele moravuri.

Art. 15 Cod Civil reglementează definiția abuzului de drept :  Niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe.

Noțiunea de abuz de drept presupune exercitarea drepturilor noastre civile cu rea-credință, prin nesocotirea scopului economic și social pentru care au fost recunoscute, cu nesocotirea atât a legii cât și a moralei și cu depășirea limitelor sale.

Abuzul de drept se regăsește în diverse materii, precum dreptul de proprietate, drepturile reale, drepturile fundamentale etc.

De asemenea, abuzul de drept există și cu privire la drepturile procesuale, atunci când titularul unui drept procesual (drept de a formula o anumită cerere de chemare în judecată), formulează acea acțiune cu rea-credință, contrar scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege acel drept, uneori pur șicanator.

Abuzul de drept este sancționat de către legiuitor. De exemplu, dacă instanţa de judecată constată că reclamantul exerictă în mod abuziv drepturile sale civile,  va respinge cererea reclamantului. Totodată, dacă pârâtul este cel care abuzează de drepturile sale civile, instanța nu va ține cont de apărările sale exercitate în mod abuziv. Exercitarea abuzului de drept de către o persoană poate duce la săvârșirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Astfel, cel păgubit, poate solicita atragerea răspunderii autorului dreptului exercitat abuziv, printr-o acțiune în răsundere civilă și obligarea acestuia la daune-interese.