Daune Morale

Există criterii predefinite de stabilire a cuantumului despăgubirilor acordate cu titlul de daune morale de către instanțele de judecată?

Conform Codului Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiuniile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile legitime ale altor persoane.

Ne aflăm în situația în care solicităm instanței de judecată, acordarea unei sume de bani, cu titlul de daune morale, pentru prejudiciul moral suferit.

De exemplu, ați suferit un accident rutier din vina celuilalt conducător auto angajat în circulație, care s-a soldat cu vătămarea corporală a dvs. Sau, prin acțiunea unei persoane, ați suferit un prejudiciu asupra vieții, identității ,sănătății, demnității, reputației dvs. etc.

De cele mai multe ori, daunele morale se solicită în procesele civile avâmd ca obiect răspunderea civilă delictuală și/sau contractuală, însă despăgubirile pentru daunele morale suferite pot fi obținute și în procesele penale, în situația în care persoana vătămată se constituie parte civilă în procesul penal.Despăgubirile pentru daunele morale suferite de o persoanăpot fi acordate și în litigiile de muncă, drept administrativ etc.

În concepția legiuitorului și practicii de specialitate, daunele morale sunt menite să acopere un prejudiciu pur subiectiv, să ofere o justă compensație pentru suferințele morale, provocate unei persoane.

Criteriul fundamental pe care instanța de judecată îl are în vedere în stabilirea cuantumului daunelor morale acordate este echitatea. Strâns legat de principiul echității este principiul proporționalității daunei suferite cu despăgubirea acordată.

Unei persoane nu i se poate refuza acordarea de despăgubiri  pentru daumele morale suferite, decât dacă aceasta nu dovedeşte prejudiciul nepatrimonial suferit.

Daunele morale solicitate de o persoană se justifică prin pretium doloris (prețul durerii). Deși prejudiciul suferit nu poate fi reparat în integralitate, privind suferința pe care a suportat-o, cuantumul daunelor morale trebuie să țină cont de caracterul de „satisfacție echitabilă”.

Instanța de judecată, la momentul deliberării, trebuie să ia în considerare și următoarele aspecte: numărul de îngrijiri medicale (un criteriu important, dar nu decisiv, nu trebuie să cădem în capcana de a ne fundamenta apărarea doar pe numărul de îngrijiri medicale), dacă persoana rămâne cu infirmități, dacă poate munci în condiții normale, dacă evenimentul care i-a cauzat prejudiciul i-a pus în pericol viața, efectele asupra psihicului persoanei după producerea evenimentului, consecințele vătămării, valorile morale lezate și importanța acestora, măsura în care a fost afectată situația familială și/sau profesională, dacă există un prejudiciu de agrement produs persoanei (prejudiciu corporal care cuprinde două laturi, fizică și psihică și reprezintă privarea persoanei de o viață socială și de familie normală), și/sau un prejudiciu viitor etc. De asemenea, declarațiile martorilor sunt relevante cu privire la suferința prin care a trecut persoana în cauză, dar și raportul de expertiză, dacă situația o impune (cum este cazul unei vătămări corporale).

De precizat este că daunele morale au în general un caracter compensatoriu, nu reparatoriu, datorită valorilor sociale protejate și prejudiciului care nu poate fi recuperat în totalitate.

Punctăm, de asemenea, că hotărârile instanței sunt destul de diferite, de la caz la caz, tocmai din prisma caracterului moral al daunelor suferite, întrucât, fiecare persoană este diferită, trăiește diferit o traumă atât fizică, cât și psihică, iar hotărârea se bazează pe un cumul de factori raportați la victimă și urmările asupra acesteia. În materia daunelor morale, jurisprudența instanțelor române și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, pot îndruma instanța de judecată doar către anumite criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri.

Așadar, este suferința umană cuantificată în bani? Prejudiciul moral nu poate fi cuantificat într-o sumă de bani și nu poate fi reparat per se, dar ar putea fi compensat măcar în parte, prin acordarea unor despăgubiri  cu privire la  suferința trăită.