Exercitarea autoritatii părintești in mod exclusiv de către un singur părinte 

Art. 398 Cod Civil.  Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte

(1) Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata numai de catre unul dintre parinti.

(2) Celalalt parinte pastreaza dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare a copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

Exercitarea autoritatii parintesti în mod exclusiv de către un singur părinte se dispune de instanța de judecată, cu titlul de excepție, doar în anumite cazuri.

Cu titlul de exemplu, vă relatăm câteva astfel de situații, în care am reuști să câștigăm exercitarea autorității părintești, în mod exclusiv:  parintele exercită un abuz asupra

minorilor, prin violenta, care poate fi  violență fizică, psihologică, emoțională, verbală, sexuală, spirituală, religioasă, culturală, economică, sau parintele reprezintă un pericol pentru minor, parintele locuiește in străinătate, a rupt orice legătura cu minorul, nu își dorește reluarea legăturii părinte-minor și nici nu contribuie la creșterea acestuia .

Aspectele invocate trebuie dovedite de părintele care solicită exercitarea autorității în mod exclusiv.

De reținut este că exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către un părinte asupra minorilor, nu duce automat la decăderea celuilalt părinte din drepturile părintești. Decăderea poate fi solicitată doar de organele abilitate și poate fi dispusă doar de instanța de judecată, raportat la interesul superior al minorilor.

În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:

a)nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;

b)opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;

c)istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;

d)capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e)menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Faptul că un părinte nu exercită în comun autoritatea părintească alături de celălalt părinte, nu îl absolvă pe acesta de obligația de a contribui la  suportarea cheltuielilor de creștere, educare, învățătura ale minorilor.